Meşterii populari foloseau de obicei materia primă preponderentă în zona satelor de baştină și chiar dacă după asanarea bălţilor, aceasta a dispărut, meşteşugul împletitului se perpetuează prin strădania împământeniţilor şi iubitorilor de frumos. Distanţa de la care îşi procură materia primă – Delta – nu îi împiedică să transmită meşteşugul deprins de la părinţii lor şi de la bătrânii satului învăţându-şi copiii şi nepoţii să iubească ceea ce este autentic în arta împletitului.

Anul acesta, în cadrul taberei au fost prezente două generaţii: tata, mama şi fiica, o familie de meşteri în ale împletitului din zona Sibiului, formată din Ladislau, Margareta şi Alice Seghedi. Aceştia au făcut demonstraţia unei deosebite măiestrii şi sensibilităţi în realizarea de piese tradiţionale precum: coşuri de pâine cu capac, coşuleţe, pălării şi o lume întreagă de jucării, ca păpuşi, animale sălbatice, obiecte gospodăreşti şi atelaje miniaturale.