Propunerea de desființare a Institutului Național al Patrimoniului și de reorganizare a sa prin comasare în cadrul Ministerului Culturii - informații apărute în spațiul public și confirmate de Ministerul Culturii.
Institutul Național al Patrimoniului își manifestă dezacordul cu privire la această măsură și neînțelegerea cu privire la impactul pozitiv pe care l-ar putea produce. Mai mult, avem certitudinea și argumentele că efectul va fi unul nociv, cu grave prejudicii aduse patrimoniului cultural național.
Rămânem angajați și deschiși, ca și până acum, pentru a discuta și implementa măsurile real necesare în sistem - atît în cadrul INP cât și în cadrul MC și al structurilor sale deconcentrate - pentru asigurarea misiunii comune de protejare a patrimoniului cultural național
Principalele argumente împotriva acestui scenariu
(argumentare succintă publicată și pe pagina de Facebook a INP)
- INP este continuator direct al primei instituții publice de profil, Comisiunea Monumentelor Istorice, înființată prin Legea de la 1892 pentru conservarea și restaurarea monumentelor publice și Centrului de Calcul pentru Cultură, înființat în 1981 cu scopul documentării informatizate a patrimoniului cultural. Structura actuală a INP și atribuțiile sale sunt rezultatul comasării succesive, între anii 2009 și 2014, a patru instituții din subordinea Ministerului Culturii, comasarea celor patru instituții ducând la pierderea a peste două treimi din schema de personal, cu păstrarea însă a tuturor activitățile pe care le desfășurau la care de-a lungul timpului au fost adăugate și unele noi.
- în ultimii ani, pentru eficientizarea activității de protecție și gestiune a patrimoniului cultural, INP s-a poziționat ca liant între principalii actori ai acestui proces, autoritatea centrală, autoritatea locală, societatea civilă, mediul academic și mediul de afaceri, cu rezultate reale în dialogul dintre toate aceste categorii. Reorganizarea INP ar duce la estomparea identității instituționale și implicit la scăderea credibilității și vizibilității la nivel național și internațional și pierderea încrederii din partea partenerilor internaționali și a ONG-urilor culturale.
- dizolvarea prin absorbție a singurei instituții ce asigură protejarea, conservarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural, printr-un corp profesional independent va compromite grav toate eforturile Ministerului Culturii și ale INP de creștere a credibilității și eficienței sistemului public de protejare a monumentelor istorice. Rolul INP de fundamentare a deciziilor de specialitate ale MC, de formulare de opinii de specialitate, ce se bazează pe profesionalismul unui corp de experți și pe independența acestor opinii, cât și flexibilitatea și posibilitatea de asociere și lucru în consorțiu, vor fi grav afectate de apartenența la o instituție de tip administrație centrală cu rigori, constrângeri și proceduri administrative diferite, determinate sau influențate politic. Trebuie subliniat faptul că, în majoritatea statelor europene regăsim un institut de specialitate omolog, entitate distinctă față de Ministerul Culturii sau alt minister tutelar.
- pentru creșterea impactului protecției patrimoniului cultural în raport cu nevoile de abordare a crizei climatice, INP a dezvoltat Investiția I.4 – Economie circulară și creșterea eficienței energetice a clădirilor istorice din cadrul Componentei C5 – Valul renovării din PNRR, finanțată prin Planul Național de Redresare și Reziliență prin contractul încheiat între Ministerul Culturii – Unitatea de Management a Proiectului (coordonator de reforme și investiții) și Institutul Național al Patrimoniului (unitate de implementare/beneficiar). În vederea implementării investiției conform graficului asumat, fluxul de activități previzionat este unul continuu, acesta nu poate suferi incidente (de tipul procesului de preluare efectivă a activului și pasivului INP) care pot antrena suspendarea sau întreruperea acestora, din cauza calendarului strict aprobat pentru îndeplinirea la termen a țintelor și jaloanelor asumate prin PNRR. Reorganizarea INP prin absorbție contravine obligațiilor pe care Ministerul Culturii, dar și INP le-au asumat pentru derularea investiției prin PNRR, fiind inadmisibilă contopirea a două calități distincte de către o unică entitate juridică (Ministerul Culturii).
- INP elaborează și gestionează Programul național de restaurare a monumentelor istorice [PNR] - principalul instrument prin care statul asigură finanțarea lucrărilor de protejare, restaurare și punere în valoare a patrimoniului imobil și colectează și gestionează Timbrul monumentelor istorice [TMI] - instrument de finanțare care a facilitat intervenții exact în acele zone critice unde nu există capacitate financiară, vizând atât monumente istorice aflate în proprietatea statului, a UAT-urilor sau a cultelor religioase, cât și monumente istorice aflate în proprietate privată a unor persoane fizice sau juridice. Desființarea INP nu ar anula capacitatea generală de investiții a Ministerului Culturii, însă ar paraliza aproape complet capacitatea sa de a realiza investiții legale și fundamentate profesional în domeniul restaurării și protejării monumentelor istorice. Totodată, ar crea un vid legislativ și de expertiză cu consecințe dezastruoase pentru patrimoniul național, necesitând o restructurare majoră a întregului sistem.
- INP este principala instituție centrală care pune în aplicare politicile publice în domeniul protejării patrimoniului cultural în România, elaborate în principal de Ministerul Culturii, și funcționează ca instituție unică cu personalitate juridică, specializată în protecția și valorificarea patrimoniului din punct de vedere științific, tehnic și cultural. Prin activitatea curentă, INP gestionează inventarele oficiale ale patrimoniului cultural - Lista monumentelor istorice, Repertoriul arheologic național, Inventarul patrimoniului cultural național mobil, Registrul național al patrimoniului cultural imaterial, instrumente pentru care există personal de specialitate dedicat. De asemenea, personalul de specialitate din INP, oferă sprijin constant Direcției Patrimoniu Cultural din cadrul Ministerului Culturii în îndeplinirea atribuțiilor (avizare, interpelări, solicitări ale petenților etc.). Deși preluarea în MC a gestiunii inventarelor nu ar anula această activitate, trebuie menționat că o eventuală redirecționare a resurselor umane necesare desfășurării acesteia (deja insuficiente), către alte activități MC poate avea consecințe grave chiar și în contextul actualizării sistemelor informatice, personalul de specialitate fiind necesar pentru asigurarea corectitudinii și calității informației.
- INP are printre atribuțiile sale principalele responsabilități pe care statul Român și le-a asumat, la nivel internațional, în relație cu ratificarea și implementarea Convenției privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural. În ultimii ani, după o lungă perioadă de hiatus, România prin INP, a reușit repornirea activităților asumate prin convenție, mai ales în sensul realizării primilor pași în alinierea protecției și gestiunii desfășurate la nivel național cu standardele și recomandările UNESCO, punându-se astfel bazele unui proces amplu, dar necesar de eficientizare a managementului Patrimoniului Mondial. De asemenea au fost înregistrate 3 înscrieri în LPM în ultimii 4 ani, o performanță fără precedent chiar în state cu resurse ample dedicate acestui domeniu. Dizolvarea INP sau reducerea personalului deja insuficient ar compromite una dintre activitățile cheie ale României în raport convențiile internaționale ratificate, privind protecția patrimoniului cultural, cu greu repornită în ultimii ani prin crearea în acest scop a unui colectiv supraspecializat în managementul Patrimoniului Mondial.
- Nu în ultimul rând, INP are în desfășurare o serie de proiecte cu finanțare europeană și națională, precum și contracte pentru realizarea unor studii (realizate în baza prevederilor legale potrivit cărora INP realizează venituri proprii). Părăsirea de către INP a consorțiilor de implementare a proiectelor ar afecta contractele de finanțare deja semnate, ce vor trebui renegociate, afectându-se astfel implementarea proiectelor și implicit imaginea externă a INP și Ministerului Culturii. De asemenea, se pot produce conflicte de interese, deoarece MC nu poate să fie și finanțator și implementator/avizator sau și autor de studii și documentații de intervenții etc.
Principalele argumente împotriva acestui scenariu
(dezvoltarea argumentării)
Propunerea de reorganizare a Institutului Național al Patrimoniului, constând în desființarea acestuia și preluarea atribuțiilor/personalului în cadrul aparatului central al Ministerului Culturii, în contextul programului guvernamental de reorganizare a instituțiilor de stat, ridică multe îngrijorări și neliniști, în contextul lipsei unei analize realiste a impactului nociv imediat și a implicațiilor negative previzionate, în special în ceea ce privește funcționarea eficientă și independentă a protejării patrimoniului cultural.
Subliniem faptul că, în esență, măsura este contrară afirmațiilor făcute de dl ministru al Culturii, Demeter András István, în primul interviu acordat după preluarea mandatului, în care a afirmat că nu se pregătesc comasări în acest domeniu.
Institutul Național al Patrimoniului este continuator direct al primei instituții publice de profil, Comisiunea Monumentelor Istorice, înființată prin Legea de la 1892 pentru conservarea și restaurarea monumentelor publice și Centrului de Calcul pentru Cultură, înființat în 1981 cu scopul documentării informatizate a patrimoniului cultural. Structura actuală a INP și atribuțiile sale sunt rezultatul comasării succesive, între anii 2009 și 2014, a patru instituții din subordinea Ministerului Culturii: Institutul Național al Monumentelor Istorice (INMI), Oficiul Național al Monumentelor Istorice (ONMI), Institutul de Memorie Culturală (CIMEC), singura instituție publică care asigura evidența digitală a patrimoniului cultural și partajarea integrală online și Centrul Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CNCPCT) - ultimul cu rol esențial în coordonarea și îndrumarea metodologică la nivel național a activităților așezămintelor culturale. În urma comasărilor cele patru instituții au pierdut peste două treimi din schema de personal dar și-au păstrat toate activitățile pe care le desfășurau la care de-a lungul timpului au fost adăugate și unele noi, cerute de schimbările legislative, impuse de Ministerul Culturii sau în ton cu preocupările internaționale din domeniul protejării patrimoniului cultural
Rolul și atribuțiile INP
În ultimii ani, pentru eficientizarea activității de protecție și gestiune a patrimoniului cultural, INP s-a poziționat ca liant între principalii actori ai acestui proces, autoritatea centrală, autoritatea locală, societatea civilă, mediul academic și mediul de afaceri, cu rezultate reale în dialogul dintre toate aceste categorii.
Institutul Național al Patrimoniului este principala instituție centrală care pune în aplicare politicile publice în domeniul protejării patrimoniului cultural în România, elaborate în principal de Ministerul Culturii, și funcționează ca instituție unică cu personalitate juridică, specializată în protecția și valorificarea patrimoniului din punct de vedere științific, tehnic și cultural.
În raport cu misiunea sa, INP asigură activitățile de cercetare, evidență, inventariere, protejare și punere în valoare pentru toate categoriile patrimoniului cultural – imobil, mobil, imaterial și digital –, gestionează atestarea specialiștilor și experților din domeniul patrimoniului imobil și nu în ultimul rând inventarele oficiale ale patrimoniului cultural – Lista monumentelor istorice, Repertoriul arheologic național, Inventarul patrimoniului cultural național mobil, Registrul național al patrimoniului cultural imaterial, baze de date și repozite digitale, fiind agregator național pentru Biblioteca digitală europeană [europeana.eu], cel mai mare proiect cultural al Uniunii Europene. De asemenea, INP are printre atribuțiile sale principalele responsabilități pe care statul Român și le-a asumat, la nivel internațional, în relație cu ratificarea și implementarea Convenției privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural -elaborarea formularelor pentru actualizarea Listei Indicative a României pentru Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, a dosarelor de nominalizare pentru includere în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO și a documentelor de protecție și gestiune (management) a bunurilor culturale înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, precum și monitorizarea bunurilor culturale înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO-, coordonând de asemenea, la nivel național procesul de nominalizare pentru Marca Patrimoniului European [MPE].
INP elaborează și gestionează Programul național de restaurare a monumentelor istorice [PNR] - principalul instrument prin care statul asigură finanțarea lucrărilor de protejare, restaurare și punere în valoare a patrimoniului imobil și colectează și gestionează Timbrul monumentelor istorice [TMI] - instrument de finanțare care a facilitat intervenții exact în acele zone critice unde nu există capacitate financiară, vizând atât monumente istorice aflate în proprietatea statului, a UAT-urilor sau a cultelor religioase, cât și monumente istorice aflate în proprietate privată a unor persoane fizice sau juridice.
Reorganizarea propusă de Ministerul Culturii, fără o minimă analiză a consecințelor determinate de desființarea acestuia riscă să compromită echilibrul sensibil al sistemului de protejare a patrimoniului cultural național și să anuleze progresele realizate până în prezent în acest domeniu.
Dizolvarea prin absorbție a singurei instituții ce asigură protejarea, conservarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural, printr-un corp profesional independent, necesar inclusiv conform Directivei UE 2014/24, privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE art. 50 care prevede că entitățile cu misiuni de protecție a patrimoniului trebuie să aibă expertiză independentă, va compromite grav toate eforturile Ministerului Culturii și ale INP de creștere a credibilității și eficienței sistemului public de protejare a monumentelor istorice, sensibil afectat de o serie de inițiative legislative recente (OUG 31/2025) menite să fragilizeze mecanismele sale de protecție. De asemenea, o astfel de reorganizare va conduce la fragmentarea direcțiilor de specialitate, la estomparea identității instituționale și implicit la scăderea credibilității și vizibilității la nivel internațional prin pierderea încrederii din partea partenerilor internaționali și a ONG-urilor culturale. Nu în ultimul rând, trebuie subliniat faptul că, în majoritatea statelor europene regăsim un institut omolog - fie că se numește institut, oficiu sau agenție, dar cu aceeași misiune: de a documenta, conserva, proteja, restaura și promova patrimoniul cultural național - unul distinct față de Ministerul Culturii sau alt minister tutelar.
Specializarea și independența INP
Odată integrat direct într-un minister, INP poate deveni vulnerabil la schimbări politice, numiri netransparente, direcționări ale resurselor în funcție de interese de moment și nu de nevoile reale ale patrimoniului.
Rolul INP de fundamentare a deciziilor de specialitate ale MC, de formulare de opinii de specialitate, se bazează pe profesionalismul unui corp de experți și pe independența acestor opinii. Atât acestea cât și flexibilitatea și posibilitatea de asociere și lucru în consorțiu, vor fi grav afectate de apartenența la o instituție de tip administrație centrală cu rigori, constrângeri și proceduri administrative diferite, determinate sau influențate politic.
Responsabilitățile complexe ale INP sunt prevăzute de HOTĂRÂREA nr. 593 din 8 iunie 2011 (*republicată* MOR nr. 973/03.12.2019) privind organizarea și funcționarea Institutului Național al Patrimoniului, act ce integrează atribuții prevăzute de pachetul legislativ ce reglementează protejarea patrimoniului cultural național - imobil, mobil, imaterial - precum și cu alte reglementări conexe.
Legea nr. 422/2001 (privind protejarea monumentelor istorice) definește INP (art. 22, art 26, art. 28 ș.a.) ca instituție cheie distinctă în domeniul protejării monumentelor istorice.
Lege nr 564/2001 (privind stabilirea unor măsuri de protecţie a monumentelor istorice care fac parte din Lista patrimoniului mondial) prin care se aprobă Ordonanța Guvernului nr. 47/2000 prevede atribuții importante pentru Institutul Național al Patrimoniului în coordonarea strategică a activității de protecție și gestiune a bunurilor culturale înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, respectiv elaborarea documentațiilor de protecție și gestiune ale acestora.
Legea nr. 182/2000 (privind protecția patrimoniului cultural național mobil) stabilește ca INP să realizeze inventarul patrimoniului cultural național mobil clasat, centralizarea, evidența informatizată și administrarea documentelor care au stat la baza întocmirii acestuia.
Legea nr. 378 din 10 iulie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional stabilește patrimoniul cultural fac parte siturile și orice alte urme arheologice înscrise în Repertoriul Arheologic Național. Obligația dezvoltării permanente a Repertoriului revine INP și este stabilită prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 2458 din 21 octombrie 2004 privind instituirea Regulamentului Repertoriului Arheologic Național și Hotărârea Guvernului nr. 593/2011 privind organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional al Patrimoniului.
Convenția de la Faro (2005) acceptată de România la începutul acestui an și aflată în curs de ratificare prevede la Art. 11 că statele semnatare trebuie să asigure resurse și structuri specializate pentru protecția patrimoniului.
Eficiență administrativă
Prin absorbția INP, procesele pot deveni mai lente, aprobările și finanțările pentru proiecte de patrimoniu pot întârzia, flexibilitatea în intervenții de urgență sau conservare va fi afectată. Conform statisticilor, în structura actuală, INP aprobă intervenții la patrimoniu în medie în 60 de zile (pentru monumente de risc), comparativ cu procedurile birocratice din minister, care durează în medie 120 de zile.
Un exemplu de scădere a eficienței administrative îl reprezintă întârzierea în actualizarea Repertoriului Arheologic Național, baza de date ce este administrată de INP și poate fi consultată online. În momentul de față, în ciuda unui număr redus de personal care se ocupă de actualizarea RAN (șase persoane care au și alte îndatoriri) acest proces este asigurat cu celeritate atunci când există cereri speciale, iar numărul de situri crește în fiecare an cu o medie de peste 2000 de înregistrări. În acest proces o importanță deosebită o are calitatea personalului care are cunoștințe aprofundate de arheologie și istorie veche și medievală, utilizare a sistemelor GIS și a principiilor de funcționare a bazelor de date. Nu în ultimul rând, la fel de importante sunt relațiile de colaborare create de către angajații INP cu arheologii locali și reprezentanții direcțiilor județene de cultură, care asigură păstrarea unui anumit flux de transmitere, respectiv solicitare a informațiilor către INP. O reducere a personalului care administrează conținutul RAN ar afect grav politica de protecție a patrimoniului arheologic. Conform OG43/2000 patrimoniul arheologic este format doar din siturile arheologice înregistrate în RAN, ceea ce reglementează felul și căile în care pot fi cercetate arheologic, transformă în infracțiune orice intervenție neautorizată și obligă uat-urile să le cuprindă în planurile urbanistice.
Mai mult, procedura de înregistrare în RAN a unui sit arheologic a fost gândit în ton cu toate dezideratele societății contemporane: să nu fie birocratică, să ofere credit specialiștilor și nu funcționarilor publici să se realizeze prin solicitări simple și nu greoaie și formale. Toate aceste aspecte coroborate și cu posibilitatea de a consulta online în format cartografic datele din RAN, dar și de a le prelua automat în alte sisteme GIS îi conferă un nivel de apreciere și încredere foarte ridicat, atât în rândurile instituțiilor publice cât și private. Din păcate, considerăm că orice afectare a acestui mecanism va aduce prejudicii ireparabile patrimoniului arheologic și imaginii Ministerului Culturii.
INP, prin Direcția Patrimoniu Digital este singura instituție publică de cultură din România care realizează constant, atât prin finanțări din bugetul propriu cât și prin proiecte finanțate din alte surse, activități de digitizare de resurse culturale și patrimoniu cultural: publicații, documente de arhivă, colecții de imagini, bunuri culturale, monumente istorice, situri arheologice și peisaje culturale. Toate replicile digitale sunt expuse online ceea ce face din portalul INP cimec.ro cel mai vizitat și notoriu portal cultural din România. Prin aceste activități INP pune în practică mai multe prevederi ale unor recomandări sau strategii naționale și europene: Recomandarea Comisiei (2011/711/UE) din 27 octombrie 2011 privind digitizarea și accesibilitatea online a materialului cultural și conservarea digitală, Recomandarea Comisiei (2021/1970) din 10 noiembrie 2021, privind un spațiu european comun al datelor pentru patrimoniul cultural, Legea nr. 179 din 9 iunie 2022, privind datele deschise și reutilizarea informațiilor din sectorul public, Ordinul Ministrului Culturii nr. 3137/30.06.2023, care stabilește crearea Centrului Național de Digitizare ca un compartiment în cadrul INP și Agenda digitală pentru Europa 2020-2030. Dispariția INP sau reducerea personalului ar stopa unele dintre cele mai apreciate activități de către cetățeni: digitizarea și digitalizarea patrimoniului cultural, ce sunt percepute ca sigure soluții de accesibilizare și diseminare a memoriei culturale.
Activitatea de evidență a monumentelor istorice este o operațiune complexă, cu caracter permanent aflată în responsabilitatea INP pe care INP - Direcția Monumente Istorice (DMI) o desfășoară continuu în colaborare cu serviciile deconcentrate ale MC. În activitatea curentă a DMI coordonează actualizarea informațiilor privind LMI, conform informațiilor provenite din corespondența cu cele 42 servicii deconcentrate ale MC, Ministere, Instituții de specialitate (ANCPI,INC etc.), Unități Administrativ Teritoriale, Culte religioase, Muzee, instanțe judecătorești, proprietari publici și privați, cetățeni, dar și din documentare în arhive și verificări în campanii de teren organizate direct sau în parteneriat cu alte instituții, cantitatea și complexitatea informației prelucrate fiind extrem de ridicate, iar corectitudinea informațiilor din rubricile conţinute în LMI fiind deosebit de importantă, având multiple implicații juridice. Aceasta este coroborată cu studii și cercetări complexe pentru documentații de clasare sau de clarificare a pozițiilor LMI, realizate de DMI sau de DMI în cooperare cu DJC sau cu alte entități de specialitate sau din societatea civilă. Dizolvarea INP sau reducerea personalului deja insuficient (în coroborare cu lipsa acută de personal din cele 42 servicii deconcentrate ale MC) ar compromite una dintre activitățile cheie ale protejării patrimoniului ce cu greu s-a reconstruit în ultimii ani prin crearea în acest scop a unui colectiv de specialitate de înalt nivel profesional - arhitecți, istorici, arheologi, istoric de artă, peisagist, geograf - ce funcţionează cu o încărcare deosebit de intensă (3-7 județe / responsabil de zonă și o medie de cca 3800 poziții LMI / persoană).
INP are printre atribuțiile sale principalele responsabilități pe care statul Român și le-a asumat, la nivel internațional, în relație cu ratificarea și implementarea Convenției privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural, respectiv elaborarea formularelor pentru actualizarea Listei Indicative a României pentru Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, elaborarea dosarelor de nominalizare pentru includere în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO și a documentelor de protecție și gestiune (management) a bunurilor culturale înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, precum și monitorizarea bunurilor culturale înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. În ultimii ani, după o lungă perioadă de hiatus în implementarea convenției, România prin INP, a reușit actualizarea la nivel național a Listei Indicative - urmând ca în perioada următoare să fie elaborate formularele necesare pentru transmiterea LI către UNESCO, dar mai ales a reușit includerea în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO a trei bunuri culturale excepționale, prin elaborarea unor documentații de nominalizare, a căror calitate a fost apreciată la nivel internațional. Nu în ultimul rând, specializarea echipei INP din cadrul DMI - SPM în problematica protecției și gestiunii Patrimoniului Mondial a facilitat realizarea unor prim pași în alinierea acestei activități desfășurate la nivel național cu standardele și recomandările UNESCO, punându-se astfel bazele unui proces amplu, dar necesar de eficientizare a managementului Patrimoniului Mondial. Deși numărul personalului din cadrul DMI-SPM este unul redus, care nu acoperă necesarul în ceea ce privește coordonarea activităților de protecție și gestiune ale celor 7 bunuri culturale înscrise în LPM UNESCO, posibilitatea de stabilire rapidă a unor contracte de colaborare, a permis realizarea unor pași semnificativi. În acest sens, menționăm în mod special Frontierele Imperiului Roman - Dacia și eforturile de creionare a unui sistem de gestiune strategică, integrată pentru cel mai amplu bun cultural serial, facilitate prin existența Programului Național Limes în cadrul căruia INP are rolul de coordonare activităților de nominalizare, management și monitorizare. Dizolvarea INP sau reducerea personalului deja insuficient ar compromite una dintre activitățile cheie ale României în raport convențiile internaționale ratificate, privind protecția patrimoniului cultural, ce cu greu repornită în ultimii ani prin crearea în acest scop a unui colectiv supraspecializat în managementul Patrimoniului Mondial.
Derularea investiției prin PNRR
Ca urmare a încheierii contractului de finanțare, finanțat prin Planul Național de Redresare și Reziliență, între Ministerul Culturii – Unitatea de Management a Proiectului ((coordonator de reforme și investiții) și Institutul Național al Patrimoniului, INP este Beneficiar și responsabil de implementarea Investiției I.4 – Economie circulară și creșterea eficienței energetice a clădirilor istorice din cadrul Componentei C5 – Valul renovării din PNRR.
Investiția vizează configurarea și implementarea a patru centre pilot specializate în promovarea economiei circulare și în îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor istorice:
1. centrul pilot de susținere a eficienței energetice prin dezvoltarea și testarea de materiale noi și soluții tehnologice a clădirilor istorice.
2. centrul pilot de dezvoltare a aptitudinilor profesionale în vederea intervenției pe clădirile istorice.
3. centrul pilot de susținere a economiei circulare prin crearea unui centru pilot pentru colectarea și reutilizarea materialelor de construcție istorice provenite din demolări legale.
4. centrul pilot de susținere a economiei circulare prin asigurarea întreținerii regulate a clădirilor istorice.
În vederea implementării investiției conform graficului asumat, fluxul de activități previzionat este unul continuu, acesta nu poate suferi incidente (de tipul procesului de preluare efectivă a activului și pasivului INP) care pot antrena suspendarea sau întreruperea acestora, din cauza calendarului strict aprobat pentru îndeplinirea la termen a țintelor și jaloanelor asumate prin PNRR, consecințele fiind următoarele:
- Suspendarea plăților și recuperarea fondurilor de către Comisia Europeană, conform art. 22 și 24 din Regulamentul (UE) 2021/241;
- Afectarea credibilității instituționale a Ministerului Culturii și INP, cu impact asupra viitoarelor finanțări europene;
- Pierderea finanțării nerambursabile, deja angajată, și sancționarea financiară cu aproximativ 100.000.000 euro a Statului Român;
- Blocaje administrative și întârzierea altor programe operaționale;
- Expunere bugetară suplimentară prin despăgubiri și penalități contractuale;
- Imposibilitatea justificării menținerii în domeniul public al statului și în administrarea INP a unor imobile situate în localitatea Avrig, județul Sibiu, preluate prin H.G. exclusiv în scopul implementării investiției, ale căror costuri de administrare nu beneficiază de altă sursă de finanțare alternativă.
În prezent, calendarul de implementare nu cuprinde nici o etapă de așteptare a unor eventuale avize, care ar presupune o întrerupere a fluxului de activități pentru procesul de reorganizare.
De asemenea, aducem în atenție Acordul de finanțare nr. 39993/06.04.2022, încheiat în Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE), în calitate de coordonator național pentru PNRR și Ministerul Culturii, în calitate de Coordonator de Reforme și Investiții, precum și contractul subsecvent încheiat Ministerul Culturii și Institutul Național al Patrimoniului/Beneficiar, prin care s-au reglementat responsabilitățile INP în ceea ce privește implementarea Investiției I.4, respectiv implementarea în termen a jaloanelor și țintelor din PNRR, durata contractului fiind stabilită a se derula până la data de 31.12.2026 – întreaga perioadă de implementare a PNRR (cf. Art. 2 alin. 2 din Contractul de finanțare).
Reorganizarea INP prin absorbție contravine obligațiilor pe care Ministerul Culturii, dar și INP le-au asumat pentru derularea investiției prin PNRR, fiind inadmisibilă contopirea a două calități distincte de către o unică entitate juridică (Ministerul Culturii), cea de coordonator de reforme și investiții, de responsabil de implementarea și monitorizarea reformei/investiției cu cea de entitate responsabilă cu realizarea efectivă a proiectului de investiții.
Programul Național de Restaurare a Monumentelor Istorice
La nivel național, Programul național de restaurare a monumentelor istorice reprezintă principalul instrument permanent de finanțare sistematică de la bugetul de stat a protejării monumentelor istorice. Acest program este continuator direct al inițiativelor de finanțare publică apărute odată cu prima Lege pentru conservarea și restaurarea monumentelor publice, adoptată la 1892. În ultimii 30 de ani, PNR a contribuit la salvarea și restaurarea a mai bine de 500 de monumente istorice distribuite pe întreg teritoriul țării.
Față de alte programe care permit finanțarea protejării patrimoniului imobil – cum ar fi, sporadic, PNDL; parțial și selectiv programul SSC (Secretariatul de stat pentru culte); programele europene, POR, PNDR etc. – PNR este singurul instrument de finanțare publică prin care se pot urmări constant direcții strategice și se pot asigura condiții specifice de calitate a lucrărilor prin instituirea mecanismelor de dirijare și control pe întreg parcursul intervenției, de la planificare inițială, la proiectare, la achiziție publică și la execuție.
Din punct de vedere strict al Legii nr. 500/2002 (care reglementează finanțele publice), Ministerul Culturii are competența generală de a face investiții. Însă, pentru investițiile în patrimoniul cultural (monumente istorice), Legea nr. 422/2001 și complexitatea specifică a domeniului impun existența unei instituții de expertiză precum INP, o instituție-cheie specializată în gestionarea proiectelor de restaurare.
Desființarea INP nu ar anula capacitatea generală de investiții a Ministerului Culturii, însă ar paraliza aproape complet capacitatea sa de a realiza investiții legale și fundamentate profesional în domeniul restaurării și protejării monumentelor istorice. Totodată, ar crea un vid legislativ și de expertiză cu consecințe dezastruoase pentru patrimoniul național, necesitând o restructurare majoră a întregului sistem.
Menționăm că Programul Național de Restaurare aprobat pentru anul 2025 cuprinde 62 monumente istorice, pentru care s-a alocat suma de 35.000.000 lei, fiind repartizată către 23 de monumente istorice. În prezent, sunt în vigoare 30 de contracte încheiate prin acest program (contracte de prestări servicii de proiectare, contracte de execuție lucrări de restaurare, conservare, consolidare și punere în valoare, contracte de prestări servicii de asistență tehnică, contract de execuție lucrări în primă urgență), cu o valoare totală a lucrărilor/serviciilor rămase de executat de aproximativ 130.000.000 lei.
Timbrul Monumentelor Istorice
În baza dispozițiilor H.G. nr. 691/2019, pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind cuantumul timbrului monumentelor istorice şi modalităţile de percepere, încasare, virare, utilizare şi evidenţiere a sumelor rezultate din aplicarea acestuia, aprobate prin H.G. nr. 1.502/2007, care reglementează acordarea de finanțări din fondurile obținute din aplicarea timbrului monumentelor istorice, în anul 2020 a fost lansat primul apel de proiecte din fondul TMI, colectat și gestionat de Institutul Național al Patrimoniului.
Primul apel de proiecte s-a dovedit un real succes, permițând intervenții exact în acele zone critice unde nu există capacitate financiară, dar și prin faptul că a vizat atât monumente istorice aflate în proprietatea statului, a UAT-urilor sau a cultelor religioase, cât și monumente istorice aflate în proprietate privată a unor persoane fizice sau juridice. Ulterior au fost lansate anual noi apeluri, granturile acordate fiind esențiale pentru salvarea de la pre-colaps a nu mai puțin de 250 de monumente istorice.
Mecanismul de finanțare nerambursabilă a monumentelor istorice s-a datorat exclusiv demersurilor și inițiativelor și propunerilor Institutului Național al Patrimoniului, el fiind complementar celorlalte măsuri prin care se finanțează intervenții pe monumente istorice. În prezent, prin acest program de finanțare nerambursabilă se află în derulare 129 de contracte, cu o valoare de aproximativ 341.000.000 lei (sursa de finanțare: Bugetul de Stat), și a fost finalizat apelul de finanțare nerambursabilă, Sesiunea I/2025, cu o sumă disponibilă de 8.500.000 lei (sursa de finanțare: taxa de timbru).
Derularea de proiecte în consorțiu finanțate prin fonduri europene și naționale
A. Proiecte finanțate din programe și fonduri europene:
1. Proiectul cofinanțat din Fondurile Uniunii Europene (ERDF, IPA) prin Programul de Cooperare Transnaţională Dunărea - CultHeRit, Identificarea soluțiilor pentru disparități ale pieței muncii din sectorul patrimoniului cultural în regiunea Dunării prin îmbunătățirea accesibilității pentru tineri profesioniști. Proiectul este derulat în cadrul parteneriatului dintre 13 instituții și organizații din 8 țări, este coordonat de Muzeul de Arte Aplicate din Ungaria [IMM], este implementat în perioada ianuarie 2024 – iunie 2026 și are un buget total de 2.043.590 euro. Reorganizarea INP prin absorbție va conduce la necesitatea înlocuirii partenerului cu personalitate juridică precum și întârzieri și sincope în implementarea proiectului.
2. Proiectul AdvanCing UAVs teChnology to EnabLE monitoRing for A susTainable environmEnt (ACCELERATE), finanțat integral de European Research Executive Agency prin programul Horizon, care este implementat în parteneriat cu 16 instituții private și publice de cercetare din Europa, beneficiind de un buget total de 1.329.400 de euro. Proiectul se desfășoară în perioada ianuarie 2025-decembrie 2028.
3. Proiectul Knowledge Graphs for Stratigraphy (StratiGraph) ce va fi implementat în perioada octombrie 2025-martie 2029 de un consorțiu de 18 instituții europene, condus de Consiglio Nationale delle Ricerche din Italia. Bugetul alocat este de 4 milioane de euro.
B. Proiecte finanțate din programe și fonduri naționale
1. Experiența și contribuția INP au fost evaluate pentru eligibilitatea și punctajul proiectului Centrul de excelență pentru Patrimoniul cultural: Inovare în Digitizare și Exploatare Digitală prin Tehnologii de Vârf, 2025-2029. Astfel INP a contribuit, în consorțiul condus de Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, la câștigarea proiectului ce urmează a fi implementat în perioada 2025-2029, proiect în valoare de 20.000.000 euro. Reorganizarea INP prin absorbție va conduce la pierderea finanțării.
2. INP implementează proiectul multianual co-finanțat de AFCN, (2024-2045) RO B@LNEO HERITAGE, care are ca scop dezvoltarea unui parteneriat solid care să contribuie la îmbunătățirea percepției nevoii protejării și promovării patrimoniului balnear din întreaga Românie de către tineri,autorități, comunități, printr-un set de instrumente interconectate și interactive. Buget 300.000 lei.
3. Proiectul Multiculturalitate și gastronomie tradițională în Dobrogea, proiect dedicat promovării patrimoniului imaterial, co-finanțat de AFCN (iunie- noiembrie 2025), buget 250.000 lei.
4. Proiectul STAR – De la Teatrul de stat la Scena Independentă. Repertoriul digital al premierelor teatrale din România este implementat de INP în parteneriat cu alte 16 instituții teatrale sau media în perioada iulie-decembrie 2025. Proiectul este finanțat de AFCN și are un buget de 250.000 lei.
5. Proiectul Leacuri și remedii din drogherii și farmacii. Arheologia vieții cotidiene din Bucureștiul secolului al XIX-lea este desfășurat în parteneriat cu Muzeul Municipiului București în intervalul iulie-decembrie 2025 si beneficiază de un buget de 250.000 lei printr-un program AFCN.
6. Proiectul Cercetarea arheologică pluridisciplinară a cetății Noviodunum și a teritoriului acesteia în care INP are rol de coordonator al unui sector încă din anul 2018. Cercetarea se desfășoară în parteneriat cu Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Gavrilă Simion din Tulcea și este finanțat din bugetul INP sau din alte programe naționale, precum programul Limes.
7. Parteneriatul pentru digitizarea 3D de monumente situri și bunuri culturale din România semnat de INP cu ong-ul american Global Digital Heritage ce se implementează în perioada 2023-2025. Până în prezent au fost digitizate 3D peste 500 de obiecte și peste 100 de monumente și situri iar INP a achitat doar costurile de deplasare ale echipei sale.
Partenerul american a desfășurat activității care se ridică la costuri peste 300.000 de dolari ce au fost asigurate integral din bugetul propriu, la care se adaugă și valoarea echipamentelor de peste 500.000 de dolari. Toate modelele rezultate vor fi expuse online și păstrate la INP.
Partenerul american a desfășurat activității care se ridică la costuri peste 300.000 de dolari ce au fost asigurate integral din bugetul propriu, la care se adaugă și valoarea echipamentelor de peste 500.000 de dolari. Toate modelele rezultate vor fi expuse online și păstrate la INP.
Părăsirea acestor consorții de către INP va afecta implementarea proiectelor ceea ce va afecta imaginea externă a INP și Ministerului Culturii. De asemenea, contractele deja semnate cu Comisia Europeană vor fi renegociate ceea ce va scurta timpul de desfășurare și va duce la încărcarea cu sarcini suplimentare a celorlalți parteneri.
O serie de alte proiecte, parteneriate și contracte aflate în curs (în baza prevederilor legale potrivit cărora INP realizează venituri proprii) vor fi în situația de a întârzia implementarea, de a fi derulate defectuos sau chiar de a se produce conflicte de interese, deoarece MC nu poate să fie și finanțator și avizator sau și autor de studii și documentații de intervenții și avizator etc.).
.png?locale=en)
.png?locale=en)
